AZINCOURT [azẽcur], localit. în NV Franței (Nord-Pas-de-Calais), unde, în cursul Războiului de 100 de Ani, armata franceză a fost înfrîntă de cea engleză (oct. 1415). Vezi definitia »

NAVICÉRT s. n. permis de navigație pentru marfă acordat unei nave de comerț dintr-o țară neutră, de reprezentanții diplomatici sau de consulul unui stat beligerant. (< fr., engl. navicert) Vezi definitia »

CERT, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, neîndoios. [< lat. certus, cf. it. certo]. Vezi definitia »

PORT², (2,3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv). Vezi definitia »

CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort. Vezi definitia »