EMICÍCLU, emicicluri, s. n. V. hemiciclu. Vezi definitia »

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel]. Vezi definitia »

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble Vezi definitia »

DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle]. Vezi definitia »

EPÉNGLU s. n. evoluție aeriană elementară a unui avion, în plan vertical. (< fr. épingle) Vezi definitia »