Definita cuvantului funduc
fundúc (fundúci), s. m. – (Înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, și 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. Tc. findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaștri, de fapt 4 piaștri și 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu funduc
băbălúc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv. Vezi definitia »
bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea. Vezi definitia »
pititelúc, -ă, adj. (reg.) mititeluț. Vezi definitia »
BUC1 subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec. Vezi definitia »
HĂBÚC, hăbuci, s. m. (Reg.; în expr.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec. Vezi definitia »