LARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia laringelui. (< fr. laryngologie) Vezi definitia »

AMUZÍE¹ s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. (< fr. amusie, lat. amusia) Vezi definitia »

GLOBULINEMÍE s. f. prezența globulinei în sânge. (< fr. globulinémie) Vezi definitia »

CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione]. Vezi definitia »

PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie]. Vezi definitia »