CANÁL s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ◊ braț de mare între două țărmuri apropiate. ◊ arteră de circulație pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formație anatomică tubulară. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării. ◊ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ◊ cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis) Vezi definitia »

INTERCARDINÁL, intercardinale, adj. (În sintagma) Punct intercardinal = fiecare dintre cele patru direcții aflate între punctele cardinale principale, care servesc la determinarea mai precisă a unui punct de pe glob. – Din engl. intercardinal. Vezi definitia »

DIÁL, -Ă adj. (mit.) care era consacrat lui Iupiter sau cultului său. (< lat. dialis) Vezi definitia »

ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. – Din fr. acéphale. Vezi definitia »

SEPTENTRIONÁL, -Ă adj. nordic, boreal. (< fr. septentional, lat. septentrionalis) Vezi definitia »