Definita cuvantului gălăgi
gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (Înv.) A face zgomot, a striga, a țipa. Sl., cf. rus. galačitĭ „a certa”, pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s. f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gălăgi
BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici. Vezi definitia »
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag. Vezi definitia »
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges. Vezi definitia »
SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence. Vezi definitia »
calangí, (călăngí), calangésc, vb. IV (înv.) a acoperi un vas de aramă cu un strat de cositor; a cositori. Vezi definitia »