Definita cuvantului garg
garg- – Rădăcină expresivă, ale cărei der. desemnează insecte, ca gîng-; cf. și bg. gurgulica „turturea”, ngr. γαργάρι, sp. gorgojo, lat. curculio. Der. gărgăriță, s. f. (insectă, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se derivă, probabil neîntemeiat, din lat. *gurgulus în loc de curculis (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 586); din ngr. γαργάρι (Bogrea, Dacor., IV, 816); din bg. găgrica (Conev 52) sau din sb. gàgrica (Cihac, II, 116), dar care trebuie să fie un der. de la tema expresivă reduplicată gărgăr-, cu suf. -iță, cf. veveriță, bivoliță; originea expresivă este de asemenea evidentă, datorită numărului mare de var.: gîrgără, gîrgăliță, gărgăliță, gîlgăriță, etc. Din aceeași rădăcină provine gărgăun, s. m. (insectă, trîntor, Vespa crabro; bondar, bărzăun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; îngîmfat, îmfumurat, fanafaron), cf. și găun (după DAR și Scriban, din lat. crabro, ceea ce pare dificil, cf. REW 2293). – Der. gărgărițos (var. gărgălițos, gărgăricios), adj. (viermănos), gărgărițit (var. (în)gărgărițat), adj. (viermănos); gărgăunos, adj. (viermănos). Din rom. provin bg. gargarica (Capidan, Raporturile, 215); sb. gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu garg
BERG, Lotte (pseud. Luciei Bacinski) (1907-1981, n. Cernăuți), scriitoare germană din România. Versuri sociale și erotice („Călătorie spre primăvară”, „Firul roșu”); nuvele inspirate din realitățile cotidiene („O vară fierbinte”). Literatură pentru copii. Traduceri din poeți români. Vezi definitia »
BAD-GODESBERG [bat-gó:dəsberc], oraș în V Germaniei (Renania de Nord-Westfalia), în apropiere de Bonn; 73,5 mii loc. (1970). Ind. farmaceutică; constr. de motociclete. Izv. minerale. Stațiune balneară. Vezi definitia »
SORG s. m. Plantă furajeră anuală din familia gramineelor, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari și cu inflorescențe în formă de panicul (Sorghum vulgare). – Din fr. sorgho, it. sorgo. Vezi definitia »
ÍNSELBERG s.n. (Geol.) Munte din regiunile tropicale sau de deșert, rămas izolat dintr-un masiv muntos care a fost demolat. [< germ. Inselberg, cf. fr. inselberg]. Vezi definitia »
DEMIÚRG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z