tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux. Vezi definitia »

OCULOGRÁMĂ s. f. înregistrare a mișcărilor globilor oculari. (< fr. oculogramme) Vezi definitia »

HIÁDĂ s.f. Divinitate, nimfă a norilor încărcați de ploaie. [Pron. hi-a-. / < gr. Hyades – numele celor șapte stele din capul constelației Taurului, care prevestesc ploaie]. Vezi definitia »

vagón-cistérnă s. n., pl. vagoáne-cistérnă Vezi definitia »

RODÁNȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcații. – Din it. radancia. Vezi definitia »