HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. Vezi definitia »

scrâșcánie, s.f. (înv.) greutate, nevoie. Vezi definitia »

GLACIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază ghețarii. [Gen. -iei. / < fr. glaciologie]. Vezi definitia »

MEDÁLIE s. f. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. (< it. medaglia) Vezi definitia »

DEZINFÉCȚIE s. f. dezinfectare. (< fr. désinfection) Vezi definitia »