Definita cuvantului geană
geánă (géne), s. f. – 1. (Înv.) Pleoapă. – 2. Firișoare de păr de pe marginea pleoapei. – 3. Zare, orizont. – 4. (Interj., Arg.) Atenție, păzea, șase! – Mr. geană, megl. zęnă, istr. jǫne. Lat. gĕna, prin intermediul unei forme *gēnna, insuficient explicată (influența lui cennus, după Candrea-Dens., 726; a lui pinna, după Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 682 și DAR; cf. Pușcariu 702; REW 3727), cf. calabr. yena „mal, margine”, prov. gena „obraz”. Cuvînt general folosit (cf. ALR, I, 20). Pentru semantism, cf. Iordan, BF, VI, 276. Sensul 4 este rezultatul unei confuzii umoristice cu gini „a observa” (după Graur 155, din țig. ğene, pl. de la ğeno „persoană”, care pare mai puțin probabil). – Der. genat, adj. (cu gene lungi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geană
páliță, pálițe, s.f. (reg.) 1. prăjină, par; nuia, vargă, băț. 2. om foarte înalt și subțire. 3. nărav, meteahnă. Vezi definitia »
tabacheră, tabachere s. f. (intl.) ultima persoană dintr-o coadă. Vezi definitia »
COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. – Cf. alb. kokëzë. Vezi definitia »
HIPODERMÓZĂ s. f. boală parazitară la bovine, provocată de larvele hipodermei. (< fr. hypodermose) Vezi definitia »
mustopítă (-te), s. f. – Dulceață de pastă de fructe cu suc. – Var. mostochină. Ngr. μουτόπητα (Cihac, II, 678). În Mold. și Trans. Var., pe care Scriban o explică prin it. mistocchino, pare să rezulte din pronunțarea mold. a lui p. Vezi definitia »