șubét (-te), s. n. – (Munt.) Joc de ajun, care constă din sărituri peste un foc. Origine necunoscută. Vezi definitia »

amanét (-turi), s. n. – Garanție, cauțiune. – Mr. amînete, megl. amanet. Tc. amanet, emanet (Roesler 587; Șeineanu, II, 19; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμανέτι, alb., bg., sb. amanet. – Der. amaneta, vb. (a pune ceva ca amanet). Vezi definitia »

ANAHORÉT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Călugăr(iță) care trăiește retras(ă), pustnic(ă). [< lat. anachoreta, cf. fr. anachorète]. Vezi definitia »

SPERMANȚÉT s. n. ceară din craniul de balenă, de delfin și din craniul și grăsimea de cașalot, folosită în industria cosmetică și la fabricarea lumânărilor; cetaceum. (< germ. Spermazet, fr., it. spermaceti) Vezi definitia »

SPINÉT, spineturi, s. n. (Reg.) Spinărie. – Spin¹ + suf. -et. Vezi definitia »