Definita cuvantului ghivent
ghivént (ghivénturi), s. n. – 1. Șanț elicoidal pentru înfiletare. – 2. Filet. Germ. Gewinde (Tiktin). Este dublet de la ghint, s. n. (șanț elicoidal pentru înșurubare; șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc; țintă ornamentală) intrat prin intermediul pol. gwint, rut. gvint (Cihac, II, 120; Berneker 365). – Der. ghintui, vb. (a perfora, a înșuruba, a fileta; a face șanțul la armele de foc; a încrusta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ghivent
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. Vezi definitia »
HEPTAVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 7. [< fr. heptavalent]. Vezi definitia »
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant. Vezi definitia »
cant (cánturi), s. n. – 1. Margine, muchie. – 2. La legătura de carte, partea opusă cotorului. Germ. Kante (DAR). Vezi definitia »
REZULTÁNT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant) Vezi definitia »