Definita cuvantului gîmba
gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîmba
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. Vezi definitia »
PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare) Vezi definitia »
CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib. Vezi definitia »
GEÁBA adv. (Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba. Vezi definitia »
SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâți, a se sluți. (din zgâmboi1) Vezi definitia »