Definita cuvantului gîrbă
gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrbă
ILUSTRÁTĂ, ilustrate, s.f. – V. ilustrat (2) [DEX'98] Vezi definitia »
stéblă (-le), s. f. – 1. Lujer. – 2. Ramură. – 3. Mănunchi. Sl. stĭblije, stĭblo (Cihac, II, 365; Conev 50; Pușcariu, Dacor., VIII, 113). Vezi definitia »
CÚTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta. Vezi definitia »
a vorbi verde-n față expr. a spune adevărul. Vezi definitia »
ALVÍȚĂ s. f. Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esențe aromate și amidon sau albuș de ou. [Var.: halvíță s. f.] – [H]alva + suf. -iță. Vezi definitia »