Definita cuvantului gîrlan
gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrlan
ceaprazán s.n. (reg.) lemn special la o barcă. Vezi definitia »
HIOIDIÁN, -Ă adj. Al osului hioid. [Pron. hi-o-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hyoïdien]. Vezi definitia »
GALOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care admiră și caută să imite tot ceea ce este francez. [< fr. gallomane]. Vezi definitia »
UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus. Vezi definitia »
BOȘIMÁN, -Ă (cuv. olandez „oameni ai tufișurilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m., pl.) Populație băștinașă negridă din S Africii (Deșertul Kalhari). Ca particularitate specifică prezintă steatopigia (acumularea grăsimii în regiunea fesieră) și zbîrcirea timpurie a pielii. ♦ Personă care aparține acestei populații. 2. Care aparține b. (1), privitor la b. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia khoisan, vorbită de b. (1). Vezi definitia »