Definita cuvantului glas
glas (glásuri), s. n. – 1. Cuvînt. – 2. Limbaj, cuvînt. – 3. (Înv.) Veste. – 4. (Înv.) Urare. – 5. Gamă la muzica orientală. – Megl. glas. Sl. glasŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 95), cf. bg. glas, ceh. hlas, pol. glos, rus. golos. – Der. glăsi, vb. (înv., a vorbi, a spune; înv., a cînta; Trans., a plînge, a se jelui), din sl. glasiti; glasnic, adj. (înv., faimos, celebru; înv., vocal); neglasnic, adj. (înv., consonant); glăsui, vb. (a vorbi, a rosti, a spune; a cînta, a plînge, a se jelui); glăsuitor, adj. (sonor); conglăsui, vb. (a vorbi în același timp; a coincide), format pe baza fr. consonner; conglăsuitor, adj. (conform).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glas
ARRAS [ará și arás], oraș în N Franței (Artois); 80,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. metalelor, tapiserii, dantele (vestite în evul mediu). Monumente arhitectonice: primărie (sec. 16), catedrală (sec. 18). – Uniunea de la ~, uniune încheiată în ian. 1579 de nobilimea provinciilor din SV Țărilor de Jos. S-a pronunțat în favoarea catolicismului și a concilierii cu Spania. Vezi definitia »
DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din rus. dubas. Vezi definitia »
pripás (pripásuri), s. n. – 1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155. Vezi definitia »
BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cântăreț a cărui voce e aptă să cânte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse). Vezi definitia »
PSOÁS s. n. fiecare dintre cei doi mușchi pereche inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, servind la flexiunea coapsei. (< fr., gr. psoas) Vezi definitia »