Definita cuvantului glod
glod (glóduri), s. n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Bulgăre de pămînt, cocoloș, masă rotundă. – 3. Știulete de porumb. – 4. (Trans. de Vest) Fructă. Creație expresivă, bazată pe rădăcina glo-, care exprimă ideea de „bălăceală” și pe aceea de „obiect rotund”. Este probabil o formă disimulată de la *glog-, cf. glogozi „a bălmăji”; pentru alternanța cons., cf. gînganie și gîndac. Cu ultimul sens se folosește la pl. gloade, cf. goldane. Explicațiile care s-au căutat pe baza etimoanelor străine nu sînt satisfăcătoare; cuvînt identic cu gloată, după Cihac, II, 122; în legătură cu mag. galád „murdar” sau cu rus. gluda „cocoloș” după DAR; cu letonul glud, după Scriban. Der. glodos, adj. (plin de noroi, noroios); gloduros, adj. (noroios; frămîntat, accidentat, cu gloduri); glod(ă)rie, s. f. (loc plin de mîl); gludie, s. f. (Trans., bulgăre de pămînt); îngloda (var. înglodi), vb. (a înnămoli, a împotmoli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glod
PARAPÓD s. n. apendice locomotor lateral al polichetelor. (< fr. parapode) Vezi definitia »
CECIL of CHELWOOD [sésil əv tʃélu:d], Edgar, viconte (1864-1958), om politic britanic. Unul dintre creatorii statutului viitoarei Ligi a Națiunilor. În calitate de comisar al Ligii Națiunilor, a încercat să dezamorseze conflictele provocate de agresiunea Japoniei în Manciuria și a Italiei în Ethiopia. Premiul Nobel pentru pace (1937). Vezi definitia »
APÓD, -Ă adj. (Despre unele animale) Lipsit de picioare. [< fr. apode, cf. gr. a – fără, pous – picior]. Vezi definitia »
COD2, coduri, s. n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului. Cod penal. Codul muncii ♦ Ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale convenționale care servește la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări. ◊ Cod poștal = număr atribuit unei localități sau străzi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezintă parametrii principali ai rezistorilor și condensatoarelor. 3. (Biol.; în sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se înregistrează, se conservă și se transmite informația ereditară. – Din fr. code. Vezi definitia »
ANTIPÓD I. s. m. 1. loc de pe Pământ diametral opus. 2. (chim.) ži optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită. 3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes) Vezi definitia »