HEROÍNĂ s.f. (Med.) Stupefiant, derivat al morfinei. [Pron. -ro-i-. / < fr. héroïne]. Vezi definitia »

ZOOSEMIÓTICĂ s.f. Știință a semnelor de comunicare și a comportamentului animalelor. (din fr. zoosémiotique) Vezi definitia »

GIOÁRSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă. Vezi definitia »

tráistă (-te), s. f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (Arg.) Flacon, sticlă. – Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat trașită, straiță, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 304 și Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care românii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s. m. (fabricant sau vînzător de traiste). Vezi definitia »

VOLIÉRĂ s. f. colivie mare din rețea de sârmă, în care se țin păsările. (< fr. volière) Vezi definitia »