Definita cuvantului grup
grup (grúpuri), s. n. – Ansamblu de obiecte, de animale sau plante asemănătoare, grupare. – Var. grupă, s. f. Mr. grup. Fr. groupe. – Der. grupa, vb., din fr. grouper; grupet, s. n., din it. gruppetto. Cuvîntul mr. provine din it.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grup
TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei ființe). ◊ Loc. adv. (Cu) trup și suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcții etc.; p. gener. obiectul însuși. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot. Trup de moșie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ. Vezi definitia »
PU-PU-PÚP interj. Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.: pu-púp interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
PUP1, pupi, s. m. (Fam. și în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv). Vezi definitia »
PÍCUP s.n. 1. Doză electromagnetică pentru reproducerea electrică a discurilor, atașată unui patefon. 2. Patefon electric care, pus în legătură cu un amplificator și cu un difuzor de radio, poate transmite sunetele înregistrate pe discuri; electrofon. [Pl. -uri, scris și pick-up. / < engl. pick-up]. Vezi definitia »
gulúp (-pi), s. m. – Prună care se coace înainte de vreme ca urmare a unei boli. – Var. golop, gurlup, hurlup. Origine necunoscută. Poate de la gulu, var. de la hulub „porumbel”. După Cihac, II, 722, aflat în legătură cu ceh. churlavý „bolnăvicios”, care nu este altceva decît rom. hîrlav. Vezi definitia »