pípotă (pípote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin). Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ¹, interfețe, s. f. Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic. – Inter¹-+față. Vezi definitia »

HEMOSIDERÍNĂ, hemosiderine, s. f. Pigment bogat în fier, prezent în ficat. – Din fr. hémosidérine. Vezi definitia »

GEODINÁMICĂ s.f. v. geodinamic (1). [DEX'98] Vezi definitia »

crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză. Vezi definitia »