Definita cuvantului hăbăuc
hăbăúc (hăbăúcă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucișarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ „flexibil”. – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s. f. (prostie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăbăuc
curulúc s.n. (reg.) uscarea tutunului. Vezi definitia »
GHIUMURLÚC s. m. (Turcism înv.) Grănicer. ♦ Reprezentant al autorității. – Tc. gümrük „vamă” + suf. -lâc. Vezi definitia »
flaimúc, flaimuci, s.m. – V. flaimoc [în DAR] Vezi definitia »
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Casă de nebuni; ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie mare, dezordine. – Din Malamuc (nume propriu). Vezi definitia »
struc, struci, s.m. (reg.) scândură care leagă talpa saniei de proțap. Vezi definitia »