Definita cuvantului hală
hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hală
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure]. Vezi definitia »
GLODURÁRIȚĂ, glodurarițe, s. f. Plantă perenă asemănătoare arbuștilor, cu flori minuscule (Camphorosma monspeliaca). – Glodur[os] + suf. -ariță. Vezi definitia »
căpútă (căpúte), s. f. – 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara). Vezi definitia »
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. Vezi definitia »
PNEUMÁTICĂ s.f. – V. pneumatic (2) [DEX'98] Vezi definitia »