Definita cuvantului hălădui
hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hălădui
MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna. Vezi definitia »
bîiguí (-uiésc, bîiguít), vb. – 1. A bîlbîi, a vorbi stîlcit. – 2. A vorbi incoerent, a delira. – 3. A zăpăci, a descuraja. – Var. buigui (cu der. săi). Creație expresivă, cf. bîjbîi. Nu pare convingător etimonul mag. bolyo(n)gni „a greși”, indicat de DAR și de Gáldi, Dict., 86. – Der. bîiguială, s. f. (exprimare fără șir; delir; confuzie); bîiguitor, adj. (bîlbîit; aiurit, zăpăcit); bîiguitură, s. f. (bîlbîială; delir). Vezi definitia »
CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni. Vezi definitia »
purluí, púrlui, vb. IV (reg.) 1. a-și bate joc; a batjocori. 2. a porecli. Vezi definitia »
scuí, pers. 3 sg. scuiéște, vb. IV (reg.; despre porci) a grohăi. Vezi definitia »