Definita cuvantului neokantian
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néo-kantien.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu neokantian
moșneán (moșnéni), s. m. – 1. (Înv.) Moștenitor. – 2. (Munt.) Înv., Agricultor, proprietar pe pămîntul lui pe temeiul eredității. Moșneni, care corespund răzeșilor din Mold., formau o clasă de mijloc între aristocrație (boieri) și robi (rumîni); în 1850 existau în Munt. cca. 70.000 de țărani moșneni. De la moș, deși nu-i clară, cf. der. corect moșan, n (cf. moșneag) nu a primit nici o explicație satisfăcătoare (după Candrea, trebuie să se pornească de la *moșin, cf. moșinaș, dar *moșin pare și mai puțin clar). Der. din sl. moštĭ „a putea”, prin intermediul lui moštinŭ „puternic”, cu suf. -ĕninŭ (Rosetti, BL, IX, 79; Scriban), pare îndoielnică, deoarece nici în sl., nici în rom., nu apare asociată ideea de „a putea” cu cea de „bunuri ereditare” sau de „proprietate”, ca în it. podere sau în germ. Vermögen. Der. moștean s. m., (moștenitor; proprietar, stăpîn ereditar), cuvînt înv., folosit alături de moșnean și poate derivat din acesta prin simplă disimilare, mai ales pornind de la vb. (după Tiktin, din moșan; după Candrea, din moșnean încrucișat cu sl. moštĭ „a putea”); moșneancă (var. moșteancă), s. f. (moștenitoare); moșnenesc (var. moștenesc), adj. (de țăran liber); moșneni, vb. (înv., Mold., a moșteni); moșteni, vb. (a primi o moștenire); moștenie (var. moșnenie), s. f. (înv., proprietate; moștenire); moștenitor, adj. (urmaș; înv., ereditar). Vezi definitia »
plăvan, plăvani s. m. (peior.) bărbat înalt; vlăjgan, huidumă. Vezi definitia »
valán (-ni), s. m. – Stejar. Ngr., βάλανος (Tiktin). Sec. XVII, împrumut literar al lui Dosoftei, probabil fără circulație. Vezi definitia »
BASILAN 1. Arh. în Filipine, în SV ins. Mindanao, alcătuit din c. 50 ins.: 1,3 mii km2; c. 201 mii loc. Orez. Cocotieri și arbori de cauciuc. Păduri tropicale. Pescuit. 2. Oraș și port în Filipine, situat în ins. cu același nume; 200 mii loc. (1980, cu suburbiile). Centru comercial și agricol (copra). Vechiu nume: Isabela. Vezi definitia »
GITÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Țigănesc, țigan (din Spania). [< sp. gitano, cf. fr. gitan]. Vezi definitia »