Definita cuvantului har
har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu har
DIAFIZÁR, -Ă adj. Al diafizei. [Pron. di-a-. / cf. fr. diaphisaire]. Vezi definitia »
râșnițar, râșnițari s. m. (intl.) informator, denunțător. Vezi definitia »
PUBLICITÁR, -Ă adj. referitor la publicitate. (< fr. publi-citaire) Vezi definitia »
PERIARTICULÁR, -Ă adj. situat în jurul unei articulații. (< fr. périarticulaire) Vezi definitia »
KEVLÁR s. n. Material compozit foarte ușor, foarte rezistent la șoc și la coroziune, neinflamabil, care nu permite propagarea fisurilor și amortizează vibrațiile, folosit în aeronautică. – Denumire comercială. Vezi definitia »