Definita cuvantului harță
hárță s. f. – Încăierare, ceartă. – Var. (înv.) harț. Mag., pol. harc (Cihac, II, 505; Berneker 377; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. arțag. – Der. hărtaș, s. m. (luptător, combatant); hărțui, vb. (a ataca; a începe lupta; a urmări, a sîcîi, a pisa); hărțeli, vb. (a deranja, a supăra, a chinui), cu suf. expresiv -li; hărțuială, s. f. (faptul de a hărțui); hărțuitor, adj. (care hărțuiește); hărăți, vb. (a hărțui), care, după Scriban, Arhiva, 1912 și DAR, ar proveni din mag. hergelni (herécelni) „a ațîța”, ipoteză ce pare inutilă; hărăție, s. f. (înv., combativitate; vitejie); hărățag, s. n. (rar, provocare), rezultat dintr-o încrucișare cu arțag; hărăț, s. m. (persoană care hărțuiește; viteaz), sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu harță
PERIPLEURÍTĂ s. f. inflamație a țesutului dintre pleura parietală și peretele toracic. (< fr. péripleurite) Vezi definitia »
cațaveică, cațaveici s. f. prostituată. Vezi definitia »
ATÉLĂ s.f. Scândurică folosită pentru a imobiliza un membru fracturat. [< fr. attelle, cf. lat. astula – bastonaș]. Vezi definitia »
KLÍPPĂ s.f. (Geol.) Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. [< fr., engl. klippe]. Vezi definitia »
CLARINÉTĂ s.f. v. clarinet. Vezi definitia »