scîrbă (-be), s. f.- 1. (Înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greață silă. Sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Șeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt. Vezi definitia »

MINIFÚSTĂ s.f. Minijupă, minigonă. [Et. incertă]. Vezi definitia »

HIDROCINEMÁTICĂ s.f. Ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. [Gen. -cii. / < fr. hydrocinématique]. Vezi definitia »

gavrílă s.m. sg. (reg.) urs. Vezi definitia »

EPICONDILÍTĂ s. f. inflamație a epicondilului. (< fr. épicondylite) Vezi definitia »