SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface]. Vezi definitia »

ÁFTĂ s.f. (Med.) Ulcerație superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [< fr. aphte, cf. gr. aphta]. Vezi definitia »

manércă, manérci, s.f. (reg.) garniță, bidon; butoiaș de 10-15 litri. Vezi definitia »

HANÂMĂ, hanâme, s. f. (Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din tc. hanem. Vezi definitia »

căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin. Vezi definitia »