Definita cuvantului havalea
havaleá (havaléle), s. f. – 1. Act, țidulă a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contribuție, dare. Tc. havale „ordin de plată” (Șeineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „funcție”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbaș la finanțele turcești), sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu havalea
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum). Vezi definitia »
1. unitatea structurala a osului. 2. este reprezentat de un canal (canal Havers) in care se gasesc tesut conjunctiv lax, vase sangvine si limfatice, nervi – in jurul caruia se dispun concentric 5-30 lamele osoase reprezentate de substanta fundamentala mineralizata. Vezi definitia »
CARAGEA, Vucașin (sec. 17), meșter pietrar. Autorul sculpturilor de la Complexul Hurez, unde în pridvor, îi apare și portretul. Vezi definitia »
GERGEVEÁ, gergevele, s. f. V. cercevea. Vezi definitia »
!Antichitátea (epoca) s.f., g.-d. Antichitắții Vezi definitia »