oiágă (-iége), s. f. – (Trans.) Flacon, sticluță. Mag. üveg (Cihac, II, 518; Byck-Graur 40; Gáldi, Dict., 166). – Der. oiegar, s. m. (Trans., vînzător de sticle). Vezi definitia »

ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok. Vezi definitia »

AMĂRÚȚĂ, amăruțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri și flori galbene, dispuse în capitule (Pieris hieracioides) – Amar + suf. -uță. Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »

SEMIȘENÍLĂ s. f. șenilă folosită numai ca organ motor de rulare la tractoarele și autocombinele pe terenuri cu aderență redusă. (după fr. semi-chenillé) Vezi definitia »