zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice Vezi definitia »

smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea an ‹ în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana ‹ mantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattana ‹ matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă). Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ s. f. 1. răspuns al corului în tragedia antică grecească. 2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă. 3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< fr. antistrophe, lat. antistropha) Vezi definitia »

zeámă (-émi), s. f. – 1. Suc, must. – 2. SUpă, fiertură. – Var. zamă. Mr. dzamă. Gr. ζέμα, uneori prin intermediul unui lat. *zĕma (Tiktin; Graur, Rom., LVI, 109; Ivănescu, BF, VI, 102; Rohlfs, EWUG, 732; Rosetti, II, 69). – Der. zemîrcă, s. f. (poșircă, apă chioară), var. zămîrcă, zămurcă; zemos (var. zămos), adj. (cu zeamă); zămos, s. m. (Mold., pepene galben). Din rom. provine rut. dzema, dzjama (Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

CAGULĂ s. f. 1. mantie cu glugă purtată de călugări. ◊ glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi. (< fr. cagoule) Vezi definitia »