Definita cuvantului hîrț
hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hîrț
BERZUNȚ, culme muntoasă, cu orientare NV-SE, situată în E Carpaților Orientali, între Trotuș și Tazlău, alcătuită din fliș. Alt. max.: 990 m (vf. Măgura). Vezi definitia »
BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț. Vezi definitia »
obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m. Vezi definitia »
NENÚȚ, nenuți, s. m. (Reg.) Tată. – Din nene + suf. -uț. Vezi definitia »
PIEPTĂRÚȚ, pieptăruțe, s. n. (Reg.) Pieptăraș. – Pieptar + suf. -uț. Vezi definitia »