TÍMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) și care este plătită direct unei administrații publice. ◊ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale. ♦ Ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori. 2. Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui. 3. (Înv.) Clopot, clopoțel. – Din fr. timbre. Vezi definitia »

COLORIMÉTRU, colorimetre, s. n. Aparat optic întrebuințat la determinarea concentrației soluțiilor colorate. – Din fr. colorimètre. Vezi definitia »

MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre. Vezi definitia »

AREOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. aréomètre, cf. gr. araios – subțire, metron – măsură]. Vezi definitia »

DIPMÉTRU s. n. aparat care, introdus în gaura de sondă, măsoară deviația de la verticală în timpul săpării. (< fr. dipmètre) Vezi definitia »