ceáncă (ceángă) s.f. (înv.) șarpe veninos; viperă. Vezi definitia »

a-și da foc la valiză expr. a face o gafă ireparabilă, cu consecințe neplăcute. Vezi definitia »

răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

GEOACÚSTICĂ s. f. știință care detectează și analizează ultrasunetele prezente la suprafața globului terestru. (< fr. géoacustique) Vezi definitia »

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera. Vezi definitia »