ENOLÁZĂ s.f. Enzimă care intervine în procesul de fermentație alcoolică. [< fr. énolase]. Vezi definitia »

GLICOZÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță de origine vegetală, care, prin hidroliză, dă glucoză; glucozidă. [< fr. glycoside]. Vezi definitia »

SPETEÁZĂ, speteze, s. f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazămă spatele cel care șade; spătar¹, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului; e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături; f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut; g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele. – Spată + suf. -ează. Vezi definitia »

moțochínă, moțochíne, s.f. (reg.) 1. smoc, șuviță. 2. inflorescență sau fruct al unor plante. 3. măciulie; umflătură. Vezi definitia »

CONTRÁLTĂ, contralte, s. f. Femeie care are voce de contralto. – Din it. contralta. Vezi definitia »