Definita cuvantului hrentui
hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hrentui
ȘUȘUÍ, șúșui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
străchinuí, străchínui, vb. IV (înv.) a chinui peste măsură. Vezi definitia »
mereduí, mereduiésc, vb. IV (reg.) a se înțepeni, a se pietrifica. Vezi definitia »
șimituí, șimituiésc, vb. IV (reg.; despre pereți) a murui. Vezi definitia »
ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui. Vezi definitia »