GHÍBRĂ s. f. (mar.) partea curbată a etravei. (< fr. guibre) Vezi definitia »

caracudă, caracude s. f. (intl.) 1. om naiv. 2. hoț de mărunțișuri. 3. prostituată urâtă și bețivă. Vezi definitia »

comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik. Vezi definitia »

ALÉZĂ s. f. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic. (< fr. alèse) Vezi definitia »

RĂPITÚRĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură. Vezi definitia »