Definita cuvantului iarnă
iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iarnă
moșoáică, moșoáice, s.f. (reg.) ulcică (de 1/2 l). Vezi definitia »
HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (1). [Pron. hi-a-. / < fr. hyaloplasme]. Vezi definitia »
PRÍMĂ1 s.f. Retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și de cantitate privind producția. ♦ Sumă care se plătește inițial sau periodic unei instituții de asigurare. [< fr. prime, cf. lat. praemium]. Vezi definitia »
coroágă, coroáge, s.f. (reg.) scândură uscată și strâmbată. Vezi definitia »
-ÚRĂ1 suf. „sare a unui hidracid”. (< fr. -ure) Vezi definitia »