SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Lucrare muzicală orchestrală de dimensiuni reduse care păstrează caracteristicile de gen și de construcție ale simfoniei (1). [Pr.: -ni-e-] – Din fr. sinfonietta. Vezi definitia »

HEMIPARÉZĂ, hemipareze, s. f. Diminuare a forței, vitezei și amplitudinii mișcărilor voluntare într-una din jumătățile corpului, din motive organice sau funcționale. – Din fr. hémiparésie (după pareză). Vezi definitia »

a umbla cu cioara vopsită expr. a fi necinstit / incorect; a minți. Vezi definitia »

ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit]. Vezi definitia »

șteáză (-éze), s. f. – Nuia cu care se țin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „așchie” (Diculescu, Elementele, 467; Pușcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη „fîșie smulsă”. Vezi definitia »