Definita cuvantului iarnă
iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iarnă
LESPEGIOÁRĂ s. f. v. lespejoară. Vezi definitia »
PROLACTÍNĂ, prolactine, s. f. Hormon produs de hipofiză, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. Vezi definitia »
tráglă, trágle, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. cociorvă. 3. targă. 4. lectică, litieră. Vezi definitia »
POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote. Vezi definitia »
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »