Definita cuvantului iasmă
iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iasmă
CREATÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță azotată din sânge, rezultată din metabolismul protidelor. [Pron. cre-a-. / < fr. créatine]. Vezi definitia »
INOBEDIÉNȚĂ s. f. lipsă de obediență; nesupunere. (< in1- + obediență) Vezi definitia »
carfíță (-țe), s. f. – Ac cu gămălie. Ngr. ϰαρφίτσα (Roesler 569; Gáldi 158). Vezi definitia »
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence. Vezi definitia »
CIPRINICULTÚRĂ s. f. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a crapului. (< fr. cypriniculture) Vezi definitia »