RULÓTĂ s. f. vehicul-remorcă de turism, pe două roți, amenajat ca locuință. (< fr. roulotte) Vezi definitia »

OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. Vezi definitia »

CARDIOGENÉZĂ s. f. proces de formare a inimii embrionare. (< fr. cardiogenèse) Vezi definitia »

LOCÁNDĂ, locande, s. f. Han², local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locántă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta. Vezi definitia »

marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »