Definita cuvantului iasmă
iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iasmă
PUDRÉTĂ s. f. 1. îngrășământ de pudră din excremente uscate. 2. un fel de tăiței mărunți rezultați din deșaparea anvelopelor. (< fr. poudrette) Vezi definitia »
târchílă, târchíle, s.f. (reg.) pălărie proastă. Vezi definitia »
ZÓLZĂ, zólze, s. f. Tip de tumoare care apare la cai. (din pol. zolza) Vezi definitia »
MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1, – Din sl. mito. Vezi definitia »
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe. Vezi definitia »