ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. Vezi definitia »

SCUTIÉR s. m. 1. tânăr nobil, ostaș din Occident, care purta scutul și celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, polițist prevăzut cu scut. (după it. scudiere) Vezi definitia »

CERBER (KERBEROS) (în mitologia greacă), monstru fabulos, înfățișat ca un cîine cu trei (sau o sută) de capete și coadă de șarpe. Fratele Hidrei din Lerna și al Gorgonelor. Paznic al porților Infernului, permitea spiritelor numai Intrarea, nu și ieșirea de aici. A fost păcălit doar de Orfeu și de Kerakles. Vezi definitia »

FLÚTTER s. n. Pulsație accelerată. ◊ Flutter arterial = afecțiune cardiacă manifestată printr-un ritm rapid și regulat, determinat de contracțiile frecvente și regulate ale atriilor. [Pr.: fláter] – Cuv. engl. Vezi definitia »

CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »