Definita cuvantului icoană
icoánă (icoáne), s. f. – 1. Imagine pictată care reprezintă un sfînt. – 2. Imagine, portret, reprezentare. – Mr. icoană. Ngr. εἰϰόνα (Murnu 29; Sandfeld 21), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) ikona. – Der. iconar, s. m. (pictor de icoane); iconărie, s. f. (pictură religioasă). Comp. iconoboreț, s. m. (înv., iconoclast), din sl. ikonoborĭcĭ, sec. XVII; iconoborenie, s. f. (luptă iconoclastă); iconoclast, adj., din fr. iconoclaste; iconografie, s. f., din fr.; iconografic, adj., din fr.; iconolatrie, s. f. (adorare excesivă a icoanelor), din fr.; iconologie, s. f., din fr.; iconomah, s. m. (iconoclast), din ngr. ἐιϰονομάχης; iconomahie, s. f. (luptă iconoclastă), din ngr. ἐιϰονομαχία; iconostas, s. n. (catapeteasmă), din ngr. ἐιϰονοστάσιον, în parte prin intermediul sl. ikonostasi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu icoană
DOMINÁNTĂ, dominante, s.f. – V. dominant (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »
ANLUMINÚRĂ s.f. (Lit.) Denumire dată ilustrațiilor în culori vii ale manuscriselor medievale. V. miniatură (2). [< fr. enluminure]. Vezi definitia »
MIȘÁUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă. Vezi definitia »
ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață. Vezi definitia »
SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela) Vezi definitia »