DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat]. Vezi definitia »

ARAGONÍT s. n. Mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale. – Din fr. aragonite. Vezi definitia »

XILÍT s.n. Constituent al cărbunilor bruni inferiori. (din fr. xylite) Vezi definitia »

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi. Vezi definitia »

adj.-zgarcit./fr.avarier/ Vezi definitia »