Definita cuvantului ierta
iertá (iertát, át), vb. – 1. (Înv.) A cruța. – 2. A absolvi, a scuti de pedeapsă. – 3. A scuza. – 4. A permite, a îngădui, a accepta. – 5. (Refl.) A se împăca, a face pace. – 6. (Refl., înv.) A-și lua rămas-bun creștinește. – 7. (Înv.) A abandona, a lăsa, a renunța. – Mr., megl. l’ert, l’irtare. Lat. lῑbertāre „a cruța” (Pușcariu 769; Candrea-Dens., 811; REW 5014; DAR; Densusianu, GS, II, 18; Rosetti, I, 167), păstrat numai în rom. – Der. iertăciune, s. f. (iertare; compoziție poetică ce se recită atunci cînd tînăra căsătorită se desparte de părinți; despărțire, rămas-bun, mai ales cînd este vorba de un muribund); iertător, adj. (indulgent, care iartă ușor); neiertat, adj. (care nu poate fi iertat; care nu este iertat); neiertător, adj. (care nu iartă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ierta
curenta, curentez v. t. (intl.) a deposa pe cineva de bunurile personale prin furt. Vezi definitia »
volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”. Vezi definitia »
DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare]. Vezi definitia »
IMPESTÁ vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester]. Vezi definitia »
dute-mata Vezi definitia »