cricí, cricésc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorbă, a da știre, a anunța. 2. a da cuiva o însărcinare, a însărcina. 3. a pune cuiva în vedere un lucru; a stărui, a recomanda. 4. (refl.) a se înțelege (cu cineva), a cădea de acord. Vezi definitia »

1. Bici – substantiv neutru 2. A biciui – verb Vezi definitia »

învârtíci s.n. (reg.) cui de lemn gros de la râșniță. Vezi definitia »

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam. Vezi definitia »

ciúci s. m. – (Arg.) Penis, membru viril. Țig. čuči „țîță”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), cf. țig. sp. chuchai „țîță” (Besses 65). Nu știm dacă este același cuvînt ciuci, s. m. (crăpcean). Vezi definitia »