VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și véctor. / < fr. vecteur, cf. lat. vector]. Vezi definitia »

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur. Vezi definitia »

TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oțel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealtă de oțel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele, precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză. 3. S. n. Glonț, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoțește peste tot, permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur. Vezi definitia »

OCTOFÓR s. m. (ant.) purtător de litieră. (< fr., lat. octophoros) Vezi definitia »

PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător) Vezi definitia »