Definita cuvantului împîndura
împîndurá (-r, át), vb. – A împrăștia, a răspîndi a întinde. – Var. impîndăra, împăndra. Origine incertă. După Laurian, din lat. *impendulo, de la impendĕre „a folosi”. Pentru Tiktin (și Scriban), în legătură cu răspîndi, dar der. este neclară. DAR crede că este vorba de o var. de la împăna, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nn › nd; și Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandĕre „a extinde”. Nici una din aceste explicații nu pare convingătoare. Cuvîntul este rar, în Munt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împîndura
JIVRÁ, jivréz, vb. I. Intranz. A fi sub influența fenomenului de jivraj; a fi afectat de jivraj. [Var.: givra vb. I.]. Vezi definitia »
SUVINTRÁ, suvintrez, vb. I. Tranz. (Pop.) A tunde oile pe pântece, pe picioare și pe coadă. [Var.: suvintrí vb. IV] – Din sub + vintre. Vezi definitia »
FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mișca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. Intranz. (Reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutură- vânt s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura. ♦ A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. – Din fluture. Vezi definitia »
AUTANT-LARA, [ɔtã], Claude (1903-1983), scenograf și regizor francez de cinema. Ecranizări după opere literare („Diavolul în corp”, „Roșu și negru”, „Margareta nopții”, „Jucătorul”). Vezi definitia »
ACCELERÁ, accelerez, vb. I. Tranz. A iuți, a grăbi o mișcare, o acțiune. – Fr. accélérer (lat. lit. accelerare). Vezi definitia »